Gândindu-mă la cât de repede se-ntâmplă lucrurile în prezent, sunt convins că mulți dintre tinerii din noua generație și nu numai, o să mă considere un tocilar ciudat. Ei bine, ciudat poate c-am părut, dar tocilar cu siguranță nu. Mai degrabă vânător de note după cum mă numea profa de română în liceu. Cert este că prima dată am sărutat o fată în clasa a 8-a. Și zic sărutat, la propriu. Adică franțuzește (în spatele blocului noi îi ziceam mozol), că de pupat mă pupam cu Maria, Simo, Andra, Iulia sau Oana după creșă sau prin beciuri încă din clasa I. Ghici unde s-a întâmplat primul meu sărut? Ei bine, în spital. Sună mega straniu și cu atât mai puțin romantic, dar așa a fost. Am stat internat în perioada respectivă șase săptămâni la TBC, fiind diagnosticat cu pleurezie stângă (băbește spus, apă la plămâni), timp în care a apărut și Jamaica, după cum o numea maică-mea. Andreea mai exact, era o puștoaică cu aproape doi ani mai mare decât mine, blondă (slăbiciunea mea sunt brunetele, dar pe vremea aia eram prea prost și virgin să-mi dau seama de asta), cu un limbaj pur și metaforic de mahalagioaică, care ne povestea mândră despre câți interlopi din Baia Mare cunoaște ea. Apropo, îl știți pe „Scena”? Eu da, de la Andreea. A fost un episod scurt în care și-a făcut apariția în povestea mea, dar îndeajuns de influent încât să-mi fută mie mințile. Spun scurt pentru că nu era internată, ci venise pentru două sau trei zile să aibă grijă de sora ei care inițial era însoțită de mă-sa doar c-avea dânsa ceva treabă. Pe asta mică o chema Geanina. Te-ai prins de unde vine faza cu Jamaica? Ei bine, așa o striga scumpa ei mamă pe biata fată. Cam cât de oligofren tre să fii să-ți bați ciorapii de propriul tău copil?
Ideea e că acest apelativ a ajuns și la urechile mamei mele, după ce eu, ca un mascul feroce și plin de testosteron i-am povestit mândru că nu mai sunt începător într-ale sărutatului, ba chiar visam o relație cu Andreea în care eram protejat de toți interlopii din Hatvan (Hatvan e un cartier de scoțieni din Baia Mare). Era destul de „greu” să-ți dai seama ce hram poartă Andreea, iar mama întotdeauna și-a dorit ce e mai bun pentru mine. Între mama, Andreea și mă-sa, a fost o conexiune strâns legată bazată pe sentimente, simpatie și respect pentru că s-au cunoscut personal. Eu nu existam în ecuație “îndrăgostit” fiind.
Iuliu era colegul meu de salon, implicit de suferință. Un băiat de șaptișpe ani, orfan de mamă, venit de prin Alba Iulia în Baia Mare, pentru ce? Pentru o curvă care în șase săptămâni de spital l-a vizitat o singură dată. Ca să-ți dai seama, el stătea la aia acasă. Băiat harnic, la vârsta lui angajat deja cu contract de muncă la o firmă care prelucra piei. Fusese internat cu o seară înaintea mea cu același diagnostic, doar că la plămân diferit. Care erau șansele? Eu și Iuliu eram veterani acolo. Noi tăiam, noi spânzuram.
O altă Andreea, țigăncușă de vreo cinci ani, nu vorbea nimic cu nimeni ci doar se plimba zi noapte pe coridor rezemată de perete, cu o păpusă-n mână. Era frumoasă și rotundă-n obraji chiar dacă venea dintr-o familie în care nu prea mânca altceva decât bătaie. Ulterior, subit s-au îmbolnăvit și frații Andreei, vreo 6 la număr. Ș-apoi s-o vezi pe Andreea noastră cum și-o dat drumul în prezența frățiorilor ei „scoțieni”. Din discuțiile noastre cu asistentele (pentru că da, deja eram considerați băieți maturi și stăteam cu dânsele la taclale) aflasem că sunt nopți în care Andreea măsoară coridorul până o ia somnul, iar apoi intră într-un salon random și se odihnește. Erau trecute deja vreo trei săptămâni de când eram acolo, deci aveam program de directori pentru că terminasem cu injecțiile și nu ne mai trezea nimeni la șase dimineața, deci, ne puneam la somn tot timpul după ora 02:00 am. Singurul lucru pe care îl mai făceam era că băgam câte un pumn de bumbi, de două sau trei ori pe zi (așa se zice la noi la țară la medicamente). Da boss. Aruncam pe gât zece pastile o dată, cu o singură cană de ceai. Într-o seară cu stare acută de plictiseală, ne-am adus aminte de povestea asistentelor despre nopțile albe ale Andreei. Zici că totul era calculat. Ca niciodată, Andreea dormea (în salonul ei de data asta, iar frațiwuerii nu erau încă internați), de asemena și ungurul colegul nostru, asistentele fiind ocupate să vadă ce meșterim noi. Acestea fiind spuse, am luat-o pe Andreea cu japca din pat și am așezat-o lângă ungur, într-o poziție în care păreau c-au adormit declarându-și iubire veșnică. Poți să mă judeci, aveam cinșpe ani. Acum am douăzecișipatru, dar tot m-ar duce mintea să fac așa ceva. Haha! Pe lângă faptul c-am râs de-am trezit aproape toată secția, am chemat și asistentele s-o vadă pe obraznica de Andreea. Îți dai seama c-au râs și ele de s-au prăpădit, pentru că scenariul era bine pus la punct și nimănui nu-i trecea prin cap că noi suntem și regizorii. Mai urma să se trezească și medicul de gardă. Ah, scuze! E imposibil să trezești un medic de gardă, mai ales într-o secție de pediatrie.
În seara respectivă era și “pletosul” cu noi. Un libidinos de copil, care-mi mânca tot timpul chiftelele. Pe deasupra mai avea și tupeul să-mi spună “Bă, mă-ta-i o zeiță la cum gătește”. Nu mă-nțelege greșit, știu că mama gătește mega bine, doar că putea să-i spună “maică-ta” în morții lui că mă lăsa tot timpul fără chiftele. Și uite așa, Iuliu l-a luat un pic de grumaz “partea trupului care leagă capul de trunchi, adică gât”, spunându-i “Vezi pleată cum vorbești, că maică-sa-i ca o mamă pentru mine”. Cunoscându-i situația, mama s-a atașat foarte tare de Iuliu, iar de fiecare dată când ai mei mă vizitau, pachetul din Lidl era și pentru el. La toată faza asta eu n-am prea reacționat, ci am privit satisfăcut pentru că pe vremea aia eram mai calculat și nu spărgeam geamuri (o să-ți povestesc o dată și despre asta). “Pletosul” și-a văzut după de treabă, iar la câteva zile a fost externat. În concluzie, eu aveam mai multe chiftele, futu-l în suflet!
Deja apăruse în peisaj și fata care ulterior a devenit prima mea dragoste și-am avut o relație de trei ani. Nu-ți povestesc încă de ea, deci te las să mai fierbi pentru că ne-am combinat prin 2010. Acum suntem abia în 2008.
Într-o dimineață, apar pe secție în salonul unu, o mamă c-o fetiță pentru internare. Eram atât de cunoscuți acolo, încât aproape că în primă fază ne prezentau pe noi, abia apoi medicul. Dr O. sau doamna Nechita erau atunci la Pediatrie. Îmi permit să-i spun doamna Nechita fără „Dr” în față, pentru că ne-am simțit în grija dânsei exact ca la o mătușă-n gazdă. Dr O. era ca un motor de 3.0 benzină. Adică trebuia s-o alimentezi mereu cu valută. Cine este doamna cu fetița? Exact! Mama Andreei cu Geanina (Jamaica). Ne-am împrietenit repede, deși tind să cred că se folosea de noi ca să poată merge la țigară iar noi să stăm cu fata.
La câteva zile după, apare și Andreea cu niște blugi mulați, un decolteu adânc cu sutien făcut la Italsofa (adică era plin de burete, push up), pierce deasupra buzei și un păr blond vopsit. Iuliu fiind obișnuit în trecut să fută (să facă dragoste pentru cei care nu vorbesc pornoșaguri) seară de seară, mersul ei i-a produs o erecție iar în secunda următoare a sărit pe ea ca românii la oferte-n Kaufland. În zadar încerca Iuliu al meu s-o combine, că asta se dădea la mine. Până când sătulă de avansurile lui, i-a spus ăstuia de față cu mine că mă place, iar în următoarea secundă mi s-a pus în brațe. Știi cum eram? Ca Marcel la striptease. Când i-a dansat una dezbrăcată-n brațe, el a luat-o de după cap în loc să-i pună mâna pe-o țâță. Acestea fiind spuse, Iuliu s-a retras și m-a lăsat pe mine să fac treabă. Ce treabă să fac? Că asta se dădea la mine, iar eu îi povesteam despre cum jucam noi colegii la școală lapte gros și obligata la bară (glumesc, nu eram chiar atât de prost). Văzând că nu răspund la avansurile ei, m-a luat de cap și mi-a tras o limbă de mă simțeam ca Jack pe Titanic înainte ca șchioapa de Rose să-l dea jos de pe ușa aia de dulap. Eram gata. Aveam un adevărat insectar cu fluturi în stomac, călcâiele îmi luaseră foc, iar puța avea de gând să se ridice, dar până și aia știa că sunt abia la primul sărut, deci clar va rămâne-n pantaloni. Plus că eram în spital. Că dacă nu, sunt aproape singur că m-ar fi și futut Andreea.
Două zile am fost mega îndrăgostit și eram tot timpul în prezența Andreei. Ajunsesem deja s-o sărut și eu fără să mai fiu luat de cap aproape cu forța. Vorbeam despre fostele ei relații, interlopi și Ferneziu (e un cartier mărginaș a Băii Mari). Pentru că tot ce-i frumos ține puțin, a plecat acasă și ghici ce? Mi-a zis că vrea să ne “despărțim” pentru că are prieten. Am luat totul ca atare și m-am pus să plâng, la propriu. Iuliu era psihologul care mă consola spunându-mi că n-are rost să mă stresez și că e o mare curvă. Nu e ca și cum n-aș fi știut deja asta.
La o săptămănă după, aveam de susținut primul examen cu subiect unic (fostul examen de capacitate), la română. Am fost externat pentru trei zile. Două ca să învăț și una pentru examen. Mi-am făcut parinții de rahat, spunând în prezența lor și a medicului că vreau să mai stau în spital și să mă duc numai la examen pentru că pot învăța și aici. Aflasem deja că domșoara avea să se întoarcă, exact în aceeași zi în care eu trebuia să plec acasă. Eu meritam niște explicații pentru că avusem o relație de două zile plus câteva sărutări fierbinți (pentru mine). Hahaha! Îți dai seama ce-o fi crezând doamna doctor după ce eu la aproape o lună de stat în spital, n-am vrut să mă duc cu părinții mei acasă. “Sigur ăștia îl maltratează pe săracul băiat.” De fapt, eu eram maltratat de către Jamaica fut-o-n suflet! M-am dus acasă și-l sunam din zece-n zece minute pe Iuliu să-mi spună ce face Andreea. N-o să uit niciodată când l-am sunat iar la TV se auzea piesa lui Enrique Iglesias – Push, ea era nepăsătoare, cânta și deja trecuse peste tot ce s-a întâmplat între noi, iar eu umblam de nebun în loc să învăț. O mai sunam și pe ea, dar mă întreba dacă am activată ofertă, sau folosesc cenți. Pe vremea aia, dacă cineva te suna de pe credit, la o sută de minute vorbite dacă nu mă-nșel, primeai un dolar bonus (încă era în dolari). Te-ai prins, nu? Marmota testa să vadă dacă se alege măcar cu ceva în urma convorbirii noastre. Bad for you bitch, tot timpul te-am sunat de pe minute. Am mai insistat o zi, după care am lăsat-o-n pace și mi-am văzut de teste. Deși nota mea la română era supusă unui mare risc și anume îndrăgosteala de Jamaica, în final m-am adunat și-am luat ceva rezultat bunicel.
N-am mai vazut-o niciodată de atunci, dar cred că e măritată cu ceva interlop renumit. Doi ani la rând mama mă striga când își amintea, “Jamaica”.
Iuliu s-a întors la Alba Iulia și-am mai ținut legătura încă un an. Prin iulie 2008 m-a vizitat, după care nici pe el nu l-am mai văzut niciodată.
Abia aștept să-ți povestesc despre misterioasa fată cu care am avut o relație de trei ani.
P.S: Ea a fost prezentă la toată povestea cu Andreea și se amuza maxim pe seama mea.
Cam atât.
Ne vedem data viitoare în „Bocancii lui Jurj”!
