“La multi ani sănătoși. Oamenii-s răi, timpul trece, amintirile rămân. Zilele de ieri, amintirea de azi. Învață să fii simplu, să prețuiești… să crezi în tine… ascultă-ți sufletul și nu inima. Iubeste mai mult, plângi mai puțin. Nu alerga după bunuri, aleargă după împlinire. Nu-ți uita prietenii, nu-i înlocui cu clipe.
Nu uita sa râzi mai mult, să suni mai des, să te enervezi mai rar. Asta e dorința mea!
“Adaugă viață anilor si nu ani vieții!””
Ăsta-i unul din mesajele pe care le-am simțit venind din adâncul sufletului. Ăsta-i unul din mesajele care mă definesc. “Individul” de la care vine a fost cel mai bun prieten al meu. Omul cu care am împărțit timp de câțiva ani același pupitru, mâncare, haine, momente și uneori femei. Distanța și anturajele din păcate separă oameni… nu și sufletește se pare că… Mulțumesc, Mishule!
Vă mulțumesc tuturor pentru urările și gândurile bune transmise. Deși probabil par nerecunoscător, am fost surprins să văd cât de rezervată e lumea în a face urări. Din cele peste 300 și ceva de mesaje pe care le-am primit, nu foarte multe conțin mai mult decât “La mulți ani!”. Ei bine, acelor oameni le-am dat like și atât, în semn de mulțumire. De ce? Pentru că urările se fac din suflet și nu din obligație. În consecință, am răspuns tot din suflet și nu din obligație. O urare care vine voită cu siguranță conține mai mult decât un “La mulți ani!” fie că e vorba de un emoticon în plus, că de, nu toată lumea le are cu scrisul „romanelor”.
După un sfert de secol trăit, mă simt mai “copt” ca niciodată, mai încrezător ca niciodată. Am învățat că singura persoană de la care trebuie să am așteptări sunt eu. Am învățat să fac bine fără să mai caut recunoștință și că viața e un adevărat bussiness în care trebuie să știi ce și cum să investești. Eu am ales să investesc în trăiri, momente și amintiri. Deși anul acesta mi-a mers mai bine ca niciodată pe plan profesional, am realizat că cel mai de preț lucru e sănătatea.
Trăiți, iubiți și dăruiți!
Mă-nclin și vă mulțumesc!
V-am cuprins.
