Lună: noiembrie 2017

“La multi ani sănătoși. Oamenii-s răi, timpul trece, amintirile rămân. Zilele de ieri, amintirea de azi. Învață să fii simplu, să prețuiești… să crezi în tine… ascultă-ți sufletul și nu inima. Iubeste mai mult, plângi mai puțin. Nu alerga după bunuri, aleargă după împlinire. Nu-ți uita prietenii, nu-i înlocui cu clipe.
Nu uita sa râzi mai mult, să suni mai des, să te enervezi mai rar. Asta e dorința mea!
“Adaugă viață anilor si nu ani vieții!””

Ăsta-i unul din mesajele pe care le-am simțit venind din adâncul sufletului. Ăsta-i unul din mesajele care mă definesc. “Individul” de la care vine a fost cel mai bun prieten al meu. Omul cu care am împărțit timp de câțiva ani același pupitru, mâncare, haine, momente și uneori femei. Distanța și anturajele din păcate separă oameni… nu și sufletește se pare că… Mulțumesc, Mishule!

Vă mulțumesc tuturor pentru urările și gândurile bune transmise. Deși probabil par nerecunoscător, am fost surprins să văd cât de rezervată e lumea în a face urări. Din cele peste 300 și ceva de mesaje pe care le-am primit, nu foarte multe conțin mai mult decât “La mulți ani!”. Ei bine, acelor oameni le-am dat like și atât, în semn de mulțumire. De ce? Pentru că urările se fac din suflet și nu din obligație. În consecință, am răspuns tot din suflet și nu din obligație. O urare care vine voită cu siguranță conține mai mult decât un “La mulți ani!” fie că e vorba de un emoticon în plus, că de, nu toată lumea le are cu scrisul „romanelor”.

După un sfert de secol trăit, mă simt mai “copt” ca niciodată, mai încrezător ca niciodată. Am învățat că singura persoană de la care trebuie să am așteptări sunt eu. Am învățat să fac bine fără să mai caut recunoștință și că viața e un adevărat bussiness în care trebuie să știi ce și cum să investești. Eu am ales să investesc în trăiri, momente și amintiri. Deși anul acesta mi-a mers mai bine ca niciodată pe plan profesional, am realizat că cel mai de preț lucru e sănătatea.

Trăiți, iubiți și dăruiți!

Mă-nclin și vă mulțumesc!

V-am cuprins.

Au trecut ceva luni bune de când n-am mai scris pe blog. Astăzi însă am avut o “relevație” legată de ipocrizia românilor.

Mai exact despre procedura Luminațiilor. „Luminația este considerată fiind o sărbătoare a morților. Se spune că în acea noapte sufletele morților vizitează lumea celor vii.”
Nah bun. Cu toții știm procedura. Cumperi flori, lumânări, dulciuri de dat pomană (de cele mai multe ori napolitane ieftinache) și te duci în cimitir la cei răposați. N-am absolut nimic cu această „sărbătoare”. Dar totuși, de ce avem nevoie de o zi specială pentru a ne aduce aminte de cei „plecați”?

Am avut „norocul” să pierd numai doi oameni importanți din viața mea până la 25 de ani. Unul dintre cei mai buni prieteni și bunicul. În concluzie, în Cavnic (orașul în care am crescut) nu mă duceam niciodată la Luminație pentru că nu aveam la cine, însă mergeam la țară la bunica. Copil fiind, știam că-i de primit dulciuri și de mâncat sarmale la mormântul străbunicii pe care din păcate n-am văzut-o nici în poze.

La fel și după ce am mai crescut, singurul lucru care se schimbase era că trebuia să explic următoarele: sunt băiatul lui Irina, sora lui Simina ce e măritată în Cavnic, nepotul lui Irina de pe Bucățe din Susani. Apoi urmau nenumăratele replici de genul “Vai, măi Cătălin, ce-ai crescut!” (pe vremea aia creșteam doar în înălțime, nu și-n lățime).
Toate bune până aici.

În cimitir era o adevărată atmosferă de sărbătoare. Paharele de horincă se goleau mai rapid decât portofelul lui Leo de la Strehaia când o ducea pe Loredana Chivu la cumpărături, babele mai criticau câte-o vestimentație, iar atmosfera de regret era cu siguranță mai jos decât ar fi trebuit, adică sub pământ. Pentru mântuirea sufletului străbunicii, de obicei se duceau 2 litri de horincă lejer. Să-ți fie de bine, Grigore!

Concluzia?

• Nu ai nevoie de o zi specială în care să duci flori la mormântul cuiva drag sau să-l cureți de buruieni.
• Sufletul oricum nu e acolo. Deci, e mult mai important să aprinzi o lumânare și să spui o rugăciune. (părerea mea)
• Pomana nu constă în alimentat bețivii cu alcool (arde-le-ar mațele).
• Oamenii săraci și cu adevărat necăjți nu merg la “Luminație”.

Sarmale, prăjituri și horincă se consumă la nuntă, nu în cimitir. Pomana constă în ajutor nu în alimentarea viciilor. Nu mai mâncați rahat, rugați-vă și faceți fapte bune pentru sufletul celor răposați.

Cam atât…

Ne vedem data viitoare în “Bocancii lui Jurj”.