ATENTIE! Acest text poate conține limbaj licențios.
Cine sunt eu?
Subsemnatul Cătălin Jurj declar următoarele: M-am născut pe 6 noiembrie, 1992, deci, după calculele mele cred că am puțin peste 24 de ani. Conduc un Fiat Punto, iar tata nu e patron. Știu să gătesc și nu-mi place să stau în jeg (mizerie pentru cei cu doctorat). Am crescut într-un oraș care momentan este condus de un fost șofer de Italia, agramat de meserie (scuze boss, toată lumea știe asta). Dacă încă nu te-ai prins, da, despre Cavnic este vorba. Provin dintr-o familie simplă, cu doi părinți faini și de gașcă, care m-au învățat să cred în Dumnezeu și să am principii morale. (Vă mulțumesc și vă iubesc din suflet!) În primii mei șase ani mă jucam cu păpușile, asta până când un prieten, mai mare fiind, m-a convins că băieții au puță și ei nu fac asta. Acestea fiind spuse, mi-am aruncat păpușa pe geam, fix in chelia vecinului meu, domnul Roman (stau la etajul patru). Da, i-am spart capul, și da, inclusiv astăzi îi reamintește lui tata. Am crescut cu gumă Turbo, Iuli Bizo și elastic în spatele blocului (am lăsat păpușile, și-am jucat elastic, ca un bărbat adevărat). Înaintând în vârstă, m-am maturizat și-am trecut la lucruri serioase. Mai exact, i-am înecat două găini lui tanti Mimi (nu știe nici astăzi că eu am fost). Până-n clasa a IV-a, eram prezent la fiecare olimpiadă de matematică. Spun eram, pentru că treaba s-a complicat când am dat de fracții…și de doamna Daubner, care mi-a spulberat orice vis în materie de cifre. Mai puțin cel de a deveni miliardar. Încă visez la asta.
Singurul lucru pe care l-am făcut constant încă de mic a fost muzica. De-a lungul anilor am fost solist, toboșar, dj, mc și câteodată staroste. Haha! Momentan le fac încă pe toate, mai puțin „toboșăreala”. Am absolvit Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism. De ce? Degeaba, dar despre asta o să vorbim altă dată. Studiez canto muzică ușoară și visez s-ajung mare. La figurat, că la propriu sunt deja. De patru ani stau în Baia Mare, un oraș despre care prefer să nu spun momentan nimic. Da, domnule Cătălinuț…
Mă consider o persoană sinceră, câteodată prea sinceră și de obicei îi spun omului ce-am de spus. Îmi schimb starea de spirit mai rapid decât pitipoancele fotbaliștii, deci sunt greu de suportat, pentru că, da, sunt scorpion. Sunt prostul care încă mai cumpără flori femeilor și scrie scrisori (ai de pula mea ce idiot). Urăsc minciuna sau falsitatea, de aceea nu țin lângă mine oameni de genul.
Dacă ar fi să vorbesc despre un lucru care mă definește, acela ar fi spontaneitatea. Sunt topit după lucrurile făcute pe fugă, respectiv pe moment. Nu mă refer la cele responsabile, ci la excursii sau ieșiri. Umblu-n teneși și urăsc să mă trezesc dimineața (în schimb adorm dimineața). În primă fază par mega figurant și arogant. Da’ nu-s. Îmi place să ajut oamenii și înjur fooooaaarteee mult la volan. Mă stresez din aproape orice, iar anul ăsta am făcut cunoștință cu primul meu fir de păr alb. Nu știu să fac economii și nu prea investesc în confort, ci în amintiri. Ador copiii și abia aștept să fiu tătic. Detest profitorii, nesimțiții și politicienii. Îmi plac femeile sincere (bună glumă, nu?) și care scriu corect.
În ideea-n care n-am de gând să țin un elogiu despre mine, am rugat câțiva prieteni să mă descrie printr-o propoziție clară și concisă:
M: “Visător incurabil cu un suflet de copil ce aspiră la stele, el fiind una deja”
D: “La prima vedere superficial, la a doua simpatic și de la a treia încolo găsești ușa către profunzimea lui.”
G: “Este ambiţios, încăpăţânat, iar când vine vorba despre orgoliu depăşeşte orice limită. Prietenul care este mereu lângă tine, la orice oră din zi sau din noapte.”
V: “Un om deschis, își exprimă părerea foarte sincer, greu de suportat, se enervează extrem de ușor dar cel mai important, este printre puținele persoane pe care le poți numi prieten adevărat”
D: “Îi place să te aducă cu picioarele pe pământ, să îți spună verde-n față atunci cand îl deranjează ceva și uneori se “aprinde” prea tare, deși nu este cazul.”
R: “Un om care pune mult suflet în ceea ce face.”
F: “Cătă e un OM fain. Am vrut să-l cunosc, după ce l-am auzit cum cântă. Am fost șocată de cât talent ascundea omul ăsta. Și m-a lăsat să-l cunosc. M-a surprins apoi cât de deschis era din toate punctele de vedere: la minte, social și la suflet.”
V: “O fire vulcanică, amuzantă, serioasă și sinceră. Toate în același timp.”
Cum m-am apucat de blogging și ce semnifică “Bocancii lui Jurj”?
Într-o lume în care e mai ușor să-ți pui nasu-n fața unei camere și să devii vlogger, mi-am cumpărat un laptop (în rate ce-i drept) și m-am apucat de scris cu gândul că nici tanti Mițura n-o să mă citească, desi îmi dă câte zece like-uri zilnic, pe facebook. Pentru că, da, lumea nu mai prea citește.
Te previn încă de pe acum că blogul ăsta o să conțină destul de multă carne. Mai exact, o să-mi bag pula exact de câte ori o să simt nevoia să fac asta. Așadar, în cazul în care ești sensibil sau vegetarian, ăsta-i momentul propice în care te rog să poftești pe pagina lui Teo Trandafir, sau Tony Poptamas. Eu nu scriu citate despre viață, ci doar întâmplări din viață. Viață care, după cum știi probabil și tu, conține destul de multe pule, iar aici nu mă refer la propriu.
“Bocancii lui Jurj” se corelează cu expresia “N-ai fost tu în bocancii mei, să vezi cum e”. Blogul va conține povești despre oameni, întâmplări, frustrări, dragoste, și viață.
Deci, dragă cititorule, în cazul în care faci față nivelului meu intelectual mediocru, bine ai venit în Bocancii lui Jurj!
